Răsfoiesc bloguri de-ale prietenilor prietenilor şi de-ale prietenilor lor. Şi, desigur, ale străinilor. Şi mă izbeşte o chestie. Toată lumea e foarte profundă. Fraze lacunare, metafore, referiri culturale obscure, ploi de epitete, apucături pseudo-gotice şi pseudo-urbane. Ah, vai. Totul e foarte complicat şi dureros şi profund. Mă repet. Şi oamenii ăştia se pare că se vizitează unii pe alţii, se complimentează reciproc când sunt, ei bine, profunzi şi încearcă replici şchioapo-sarcastice când nu sunt. Ferească Dumnezeu să se înţeleagă clar despre ce e vorba în postul respectiv.

Eu sunt un pic mai simplă. Ascult Timpuri Noi, mi-e poftă rău de clătite şi cred că urmează să ignor regula aia cu "nu suna tu, lasă-l pe el". Poate sunt superficială. Dar mi-e bine.
Atât am avut de aberat pe seara asta. Noapte bună.

R.

P.S. Unde se mănâncă bine în Braşov?

P.P.S. Bineînţeles că am şi eu blog. Dar nu e profund. E, totuşi, aici.