draw the curtains, child,
in dark blue and night-sky purple,
i'm tryin' to tip-toe through your thoughts,
confused like the Mayflower lost-but-hopefuls,
trippin' over a new continent
for two.
- Potoleşte-te, o roagă el cu jumătate de glas. Dă-o dracu', am ajuns să visez noaptea că-l întâlnesc pe Vlad.
Ea lasă ochii în jos şi strâmbă din nas a nemulţumire şi răsfăţ. Se gândeşte că ar fi un moment bun să roşească, dar nu-i reuşeşte.
- Plus că nu e corect faţă de el.
Ea ridică privirea şi strâmbă din nou din nas. Unul din foştii ei prieteni se topea după figura asta. Nu mai ţine minte care.
- Ne-am înţeles?
Ea surâde şi aprobă
"Regina Maria", singurul transatlantic sub pavilion românesc, era programat pentru scufundare pe 29 mai 2005. Îl construiseră prin '37, înainte ca oala politică mondială să dea în clocot, cu bani francezi şi ingineri nemţi, şi îl plimbaseră peste ocean de vreo două sau trei ori cu totul, rebotezat "Stalin" şi arborând triumfător tricolorul cu lan de grâu şi sonde în centru. După '89, noul proprietar, un mahăr local, a anunţat că-l face hotel, dup-aia că-l face restaurant, dup-aia că intră în faliment #
The issue of political and social systems has been a matter of grave concern among many of most illustrious thinkers and throughout the very history of humankind. Turn by turn, theories have sparkled with fresh excitement, glowed with conformist enthusiasm and faded like constellations upon the daylight of yet new ideas. As always, we now face a turning point, for those notions that our forefathers believed to be absolute truths can no longer fulfill our noble ideals of progress, equity and equilibrium. Be it by chance or for a higher purpose, I daresay I have discovered the long-sought-for solution.
Our country now faces quite a number o
Vara aia a plouat mult. Din mai până în august, de după-amiaza până a doua zi dimineaţa. Primele câteva minute picura cald şi timid, ca în spoturile pentru Nivea; în stradă puhoiau adolescenţi cu zâmbete largi şi tenişi scumpi, dornici să sară în băltoace. Pe urmă se întuneca brusc, începea să toarne şi-o ţinea întins cu orele, fără pauză. Apocaliptic. Trecătorii se răreau până la absenţă, maşinile se îngrămădeau la semafoare, dughenele cu umbrel
Am douăzeci de ani şi uneori mi se face teribil de frică de moarte.
Dar nu foarte des.
Am încetat să cred în Moş Crăciun pe la 4 ani jumate.
Le-am spus alor mei pe la 11 ani.
Am citit toate cărţile cu Harry Potter.
Şi mi-au plăcut.
Am mers prin ploaie acum două zile.
Zâmbeam.
Am picioarele puţin strâmbe şi multe aluniţe.
Sper să nu fie cancerigene.
Am iubit un fotograf, un poet, un chitarist, un copywriter.
Printre alţii.
Am uneori atâtea de spus, că aş scrie romane.
Doar că nu prea-mi place cum scriu.
Am dou
mâncăm îngheţată proastă,
tu povesteşti ceva
despre servere şi ip-uri
dinamice sau nu,
megabiţi şi link-uri
şi protocoale de transfer,
eu mă gândesc
că ţi-aş muşca din buza de jos
ca dintr-o cireaşă.
îi era drag,
se vedea după cum îşi trecea degetele
prin părul lui şi peste umeri şi pe spate,
până pe rădăcinile aripilor -
dacă ar fi avut aripi.
el a cerut-o,
ea s-a gândit o vreme
că i-ar face clătite cu gem
şi copii cu ochi albaştri
şi pistrui care se şterg iarna.
doar că nu-l iubea.
primăvara asta
n-are cine să-mi culeagă flori,
narcise şi violete
şi bujori aprinşi într-o sută de petale.
n-are cine să mă ţină de mână
în ploaie, ca în romanele siropoase,
să sară prin bălţi cu mine.
n-are cine să mă aştepte în poartă
după restanţa la mate,
să-mi spună că mai vedem şi la toamnă.
n-are cine să-mi zâmbească obosit
după o noapte albă,
să adoarmă pe umărul meu.
primăvara asta
n-are cine să-mi culeagă fl